Paștele meu este despre…

423c633602b938271e50cb8a6913d6fc

A trecut de mult timp vremea în care Paștele meu era despre iepuraș și despre mancare. Mi-amintesc că atunci când eram copil, ne trezea mama pe la 6:00-6:30, ne îmbrăcam și plecam la biserică să ne împărtașim și să împărțim saracilor ouă roșii și cozonac. Mă încearcă în momentul ăsta mai multe chestii… un amalgam de sentimente pe care mi-e greu să le stăpânesc și pentru care nu am o explicație în momentul ăsta. Tind să cred că e vina oboselii, deși n-aș garanta asta. Nici măcar nu pot descrie cum mă simt.

E așa… o combinație. Am lacrimi în ochi, mă simt tristă; în același timp știu că n-am de ce, dar parcă nici să râd  nu-mi vine. Sunt nervoasă și mă irită multe lucruri. Mă simt în stare să sparg și să dărâm totul din cauza nervilor… și, totuși, parcă sunt prea leneșă acum ca să fac asta.

Mi-e dor de-ai mei.

Conștientizez că sunt într-un maraton în care Timpul e pe locul 1, iar eu încerc să-l prind din urmă și nu reușesc. În momentul ăsta simt că au trecut atâția ani degeaba pe lângă mine și n-am făcut nimic productiv. Deși pare că nu s-a schimbat nimic și nu m-am schimbat cu nimic, dacă mă uit în urmă, versiunea asta a mea nu seamănă cu cea de anul trecut, nici măcar cu cea de-acum o săptămână. M-aș regăsi… dacă nu aș fi atât de pierdută. Nu am busolă, nu am hartă, nu am nimic care să mă facă să fiu ușor de găsit, de identificat… Sunt bine. O să-mi treacă.

Atunci abia așteptam să mă întorc acasă să văd ce mi-a lăsat iepurașul, iar uneori strâmbam din nas  că poate ciocolata nu era bună sau mă așteptam la cine știe ce chestie pe care nu am primit-o.

De câțiva ani Iepurașul mă tot ocolește.  Așa că am învățat să-mi iau adio de la iepurași de ciocolată și de la ouă Kinder și să mă mulțumesc cu dulciurile mamei. Când ești copil nu îți dai seama de adevarata semnificație a acestei zile, pentru că Paștele nu este despre iepuraș, nici despre ouă roșii. Când ești copil, abia aștepți să stai pe lângă mama când face prăjiturile ca să-ți bagi mâna în castronul cu cremă, abia aștepți să vezi cum cresc cozonacii și abia aștepți să mănânci ceea ce-a prins contur și culoare sub ochii tăi.

 În adolescență stăteam supărată, plângeam și mă certam cu ai mei  că nu mă lăsau  în club, la munte sau să ies cine știe unde cu prietenii în ziua de Paște. Acum mi-e mai bine acasă, mi-e mai bine să știu că sunt lângă ei și că nu îi las singuri în această zi. În viitor poate nu o să mai pot veni la fel de des să-i vizitez, așa că o să folosesc aceaste zile pentru familie.

Paștele nu înseamnă să mănânci cât mai mult din toate, după ce ai ținut post (sau nu), cum nu înseamnă nici să mergi în club, să te rupi pe ritmuri de manele sau disco.

Pentru mine, Paștele înseamnă iubire și a devenit una dintre zilele în care e  bine și frumos să ne întoarcem către cei care ne-au fost alături, care ne-au susținut în tot acest timp și să le mulțumim sincer și din suflet.

E bine să nu uitam nici de cei nevoiași, de cei care, flămânzi și fără casă, se luptă cu viața pe străzi, prin canale sau prin locuințe improvizate. Să le dam și lor din puținul nostru, să facem astfel încât și ei să aibă parte de o masă de sărbătoare astăzi.

Paștele nu înseamnă să trimiți același mesaj, după care ai scotocit câteva minute bune pe internet sau pe care l-ai primit de la un om cu care nu ai mai vorbit de o grămadă de timp,  tuturor persoanelor din agendă. Paștele nu înseamnă mesaje ce încep cu  „fie ca…” și se termină cu „Hristos a Înviat!” sau „Familia….”.

Paștele începe cu Învierea lui Hristos și cu iubire, iubire pentru aproape, iubire pentru tot ce ne înconjoară. Cred că acesta este cel mai bun moment, nu Anul Nou, să ne propunem să fim mai buni cu noi, cu ceilalți, să fim mai înțelegători… și să și fim!

Paștele nu înseamnă să te bucuri că ai primit câteva zile libere de la serviciu sau de la școală, dacă nu le petreci cu familia, cu cei dragi, liniște si pace.

Paștele nu înseamnă să speli covoare, perdele, să lustruiești mobila și parchetul. Mai presus de curățenia din casele noastre este curățenia din noi, din suflete, pentru că praful depus acolo este mult mai greu de curățat decât cel de pe mobila. De aceea, înlăturați orice pânză de păianjen depusă pe amintiri, nu lăsați moliile urii să vă roadă sufletul și încercați să împrospătați culorile prieteniei pe alocuri, acolo unde se poate.

Să aveți un Paște senin, liniștit și să înconjurați de iubirea celor dragi! Hristos a Înviat!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s