Amalgam

Mă încearcă în momentul ăsta mai multe chestii… un amalgam de sentimente pe care mi-e greu să le stăpânesc și pentru care nu am o explicație în momentul ăsta. Tind să cred că e vina oboselii, deși n-aș garanta asta. Nici măcar nu pot descrie cum mă simt.

E așa… o combinație. Am lacrimi în ochi, mă simt tristă; în același timp știu că n-am de ce, dar parcă nici să râd  nu-mi vine. Sunt nervoasă și mă irită multe lucruri. Mă simt în stare să sparg și să dărâm totul din cauza nervilor… și, totuși, parcă sunt prea leneșă acum ca să fac asta.

Mi-e dor de-ai mei.

Conștientizez că sunt într-un maraton în care Timpul e pe locul 1, iar eu încerc să-l prind din urmă și nu reușesc. În momentul ăsta simt că au trecut atâția ani degeaba pe lângă mine și n-am făcut nimic productiv. Deși pare că nu s-a schimbat nimic și nu m-am schimbat cu nimic, dacă mă uit în urmă, versiunea asta a mea nu seamănă cu cea de anul trecut, nici măcar cu cea de-acum o săptămână. M-aș regăsi… dacă nu aș fi atât de pierdută. Nu am busolă, nu am hartă, nu am nimic care să mă facă să fiu ușor de găsit, de identificat… Sunt bine. O să-mi treacă.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s